Adoptarea normelor juridice nu reprezintă un scop în sine, ci numai prima etapă obligatorie a procesului de reglementare juridică a relaţiilor sociale. Următoarea etapă e transpunerea în viaţă a prevederilor normelor juridice. În caz contrar, normele juridice şi-ar pierde sensul şi menirea lor socială. Nu întâmplător încă Socrate a pus o întrebare care şi până azi e actuală: „Oare crezi că este cu putinţă să dăinuiască şi să nu se surpe statul în care legile făurite n-au nicio putere, ci sunt numai călcate şi nimicite de fiecare particular?” Iată de ce traducerea în viaţă a normelor reprezintă, indiscutabil, un moment esenţial în viaţa dreptului.