În România, primele întreprinderi sociale au fost fondate de către ONG-uri cu experiență, cu scopul de a-și spori sustenabilitatea financiară și pentru a reduce dependența față de donatori. Acest trend continuă chiar și astăzi, 10-15 ani mai târziu, când multe din întreprinderile sociale de succes sunt organizate ca o activitate economică în cadrul unui ONG. Aceste ONG-uri cu activitate economică au numeroase fluxuri de venit, unele din activitatea non-profit, ce țin de misiunea lor, provenind din donații, granturi și subvenții, altele economice, obținute ca urmare a vânzării de produse și servicii. ONG-urile, cel mai adesea, își desfășoară activitatea economică în scopul obținerii unui excedent folosit ulterior de către organizație pentru a-și finanța programele sociale ori pentru a oferi locuri de muncă unor beneficiari vulnerabili. De multe ori, activitatea economică a unui ONG devine rentabilă într-un timp îndelungat, perioadă în care organizația mamă accesează granturi pentru subvenționarea parțială a costurilor de operare a întreprinderii sociale. Alteori, rentabilitatea nu este posibilă, mai ales în cazul unor întreprinderi sociale de inserție, unde costurile sociale trebuie subvenționate, total sau parțial, pentru a menține locurile de muncă create pentru persoane vulnerabile. Construirea unui model financiar pentru întreprinderi sociale este o misiune grea. Instrumentele uzuale cu care putem determina cu ușurință profitabilitatea unei afaceri tradiționale, cum ar fi balanța contabilă, nu ne ajută în mod necesar să avem claritate în cazul întreprinderilor sociale. Determinarea costurilor de operare reale ale unei întreprinderi sociale este aproape imposibilă fără coroborarea unor informații calitative și cantitative suplimentare, cum ar fi contractele de finanțare, rapoarte de producție, rețetare, structura de personal și, nu în ultimul rând, interviuri extinse cu antreprenorii sociali. Modelul financiar al unei întreprinderi sociale poate fi o misiune pentru James Bond. Nicio discuție pe teme financiare cu o întreprindere socială nu este e călătorie simplă din punctul A în punctul B. Construirea sau înțelegerea modelului financiar al unei întreprinderi sociale aduce la suprafață o serie de întrebări despre care sunt și ce dimensiune au costurile „reale”. Răspunsul la aceste întrebări cel mai adesea va fi: “E mai complicat…’’