Viziune teoretică despre ­flexibilizarea modului și timpului de muncă în administrația publică

Pandemia COVID-19 și distanțarea sociala forțată au aratat ca munca la distanța sau hibrida nu este un vis. Lucratorii atât din sectorul privat, cât și din sectorul public au aflat ca exista alternative la orele de birou cu norma întreaga. Acum mulți dintre ei – formând o majoritate clara în unele țari, inclusiv Marea Britanie – nu doresc sa revina la status quo-ul de dinainte de pandemie.Practicile internaționale ne demonstreaza diferite experiențe și modele de aplicare a schemelor de flexibilizare a modului și timpului de munca. Indiscutabil, aplicarea acestora contribuie la asigurarea echilibrarii vieții profesionale cu cea de familie, fiind un mecanism eficient în soluționarea problemelor la nivel micro și macro. Vorbind despre reglementarea și transpunerea acestor modele în practica naționala, în special în administrația publica, presupune o abordare complexa a tuturor aspectelor din administrația publica, ținând cont de nivelul la care se aplica aceste modele noi. Doar prin analize și studii aprofundate, inclusiv a practicilor și modelelor aplicate la nivel inetrnațional, vom putea elabora paradigme noi a flexibilitații spațiale și temporale a muncii în contextul asigurarii continuitații activitații și funcționalitații administrației publice în cadrul proceselor de transformare.