Licența în activitatea de întreprinzator prin prisma prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului

În sensul articolului 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului și a Libertaților Fundamentale, Curtea a menționat ca o licența constituie un bun în funcție de faptul daca deținatorul licenței are o “speranța rezonabila și legitima în privința valabilitații în timp a licenței și a posibilitații de a continua sa obțina beneficii din exercitarea unei activitați în baza acestei licențe”. Totodata, Curtea atenționeaza, ca potrivit jurisprudenței sale, încetarea valabilitații unei licențe, prin care se permitea crearea unei afaceri, constituie o interferența în dreptul de a se bucura de proprietate, care este garantat de articolul 1 din Primul Protocol. Curtea reitereaza ca scopul art. 1 din Protocolul nr. 1 este acela de a pastra un echilibru just între cerințele interesului general al comunitații și cerințele privind drepturile fundamentale ale persoanei și ca preocuparea de a realiza acest echilibru se aplica și celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocol.