Abordarea problemei eficienţei informaţionale pe piețele financiare se fondează pe presupoziţia că piaţa nu se poate afla în stare echilibrată, atâta timp cât pe ea se află o înţelegere diferită (asimetria) a informaţiei privitor la mediul extern. Lipsa unei informaţii juste şi depline devine un impediment pentru adoptarea soluţiilor adecvate şi optime de către subiecţi. Eficienţa informațională poate fi privită doar ca o limită la care se poate de aspirat, deoarece pieţele financiare reale deţin o cantitate rămasă de informaţie imperfectă, care influenţează eficienţa soluţiilor adoptate. De exemplu, pe piaţa creditară existenţa unei distribuiri inegale a informaţiei între creditori şi debitori poate duce la efectul raţionalizării creditului, adică la limitarea ofertei băncii cu existenţa cererii pentru el.