Itemi
Creator este exact
Crasnobaev, Adrian
-
Carenţe privind determinarea conţinutului dreptului fundamental al omului la un mediu înconjurător sănătos Fundamental right to a healthy environment is the natural right of human beings to live in a favorable natural environment conducive to his physical and mental development, of ecologically harmless to life and health, while also being designed as a safeguard rights to life and health, because none of these rights is not conceivable without a healthy environment, balanced and prosperous, which places then as a constitutional right with a multifunctional containing. -
Regimul juridic al raporturilor între centru şi unităţile administrativ - teritoriale în cadrul sistemelor administrative contemporane Descentralizarea administraţiei publice se referă la procesul de creştere a autonomiei colectivităţilor locale prin transferul de noi responsabilităţi decizionale, precum şi de resurse financiare şi patrimoniale, cu respectarea principiului subsidiarităţii, reducerea cheltuielilor curente şi creşterea transparenţei în relaţia cu cetăţenii şi creşterea calităţii şi accesului la servicii publice sau, cu alte cuvinte, este un proces de transfer al autorităţii şi al responsabilităţilor administrative de la administraţia publică centrală la cea locală în domeniile planificării, luării deciziilor, responsabilităţii legale şi managementului serviciilor publice. -
Privire specială asupra unor tehnici de protecție a mediului Protecţia mediului reprezintă modul în care s-a reacţionat împotriva deteriorărilor aduse de om mediului său înconjurător, inclusiv elementelor biosferei şi modului în care se acţionează, prin instrumente legislative, pentru prevenirea deteriorării lui de mai departe, fiind văzută ca o luptă pe cale legislativă împotriva poluărilor de orice fel a aerului, a apei, a solului şi a subsolului, precum şi a distrugerii elementelor biosferei, având rădăcini adânci încă din antichitate şi fiind tratată iniţial sub aspectul elaborării măsurilor de protecţie a naturii şi dezvoltată ulterior la nivel de protecţie a mediului în raport cu viaţa şi sănătatea omului. -
Aspecte cu referire la exercitarea dreptului constituțional de petiționare Dreptul de petiționare are o funcție socială, care constă în stabilirea unei garanții constituționale aflate la îndemâna cetățenilor de a atrage atenția autorităților publice competente asupra unor situații concrete de încălcare a unor drepturi și interese legitime, fără a fi nevoie să se mai recurgă la intervenția unei instanțe judecătorești, fiind astfel tratat în doctrina constituțională franceză clasică și ca o garanție de ordin constituțional pentru apărarea libertăților. Cetățeanul care recurge la această posibilitate este protejat de norma constituțională, împotriva oricăror acte de persecuție, sancționare și pedepsire a sa pentru petițiile adresate potrivit legii, iar dacă autoritățile publice refuză să răspundă la cererile primite sub formă de petiții, adresanții acestora au deschisă calea contenciosului administrativ. -
Contractul administrativ asimilat actelor administrative în contenciosul administrativ Contractul administrativ reprezintă acordul de voință între o autoritate publică sau un împuternicit al acesteia și una sau mai multe persoane fizice sau juridice, de drept privat sau de drept public, prin care se urmărește realizarea unui interes public și căruia i se aplică un regim special, de drept administrativ. Tipologia contractelor administrative este din ce în ce mai variată, în funcție de evoluția nevoilor societății. Astfel, sunt incluse în prezent în categoria contractelor administrative: contracte de concesiune și de achiziții publice, contracte de atribuire a folosinței unor bunuri din domeniul public, contracte de management public, contracte de parteneriat public-privat, contracte de împrumut public și actele de constituire a structurilor asociative ale autorităților publice. -
Unele aspecte ale puterii de stat ca formă instituționalizată oficial a puterii poporului Orice societate, oricât de primitivă ar fi, trebuie să depindă de o anumită organizare şi distribuire a puterii, care să sprijine ordinea fundamentală a societăţii şi organizarea socială în cadrul ei, deoarece puterea este cea care se află în spatele oricărei asociaţii şi îi susţine structura. Fără putere nu există nicio organizaţie şi nici ordine, iar specificul oricărei puteri constă în posibilitatea purtătorilor acesteia de a-şi impune voinţa altora, de a determina supunerea sau subordonarea altora. În acest sens, odată cu evoluţia relaţiilor sociale, a devenit necesară crearea unui cadru instituţionalizat care, pe de o parte, să legitimeze puterea, iar pe de alta, să-i asigure realizarea şi eficacitatea. Prin urmare, puterea este un fenomen esenţialmente social, deoarece nu poate fi concepută în afara societăţii, şi nu se poate manifesta decât prin intermediul relaţiilor sociale, iar în lipsa puterii, societatea este un corp inert, incapabilă să-şi satisfacă raţiunea de a fi.