Itemi
Creator este exact
Gribincea, Alexandru
-
Diplomaţia economică ca instrument de realizare a intereselor naţionale Economic diplomacy is traditionally defined as the decision-making, policy-making and advocating of the Sending state’s business interests. Economic diplomacy requires application of technical expertise that analyze the effects of a country’s (Receiving State) economic situation on its political climate and on the sending State’s economic interests. The Sending State and Receiving State, foreign business leaders, as well as government decision-makers, work together on some of the most cutting-edge issues in foreign policy, such as technology, the environment, and HIV/AIDS, as well as in the more traditional areas of trade and finance. Versatility, flexibility, sound judgment and strong business skills are all needed in the execution of Economic Diplomacy. International and Domestic economic issues. This includes the “rules for economic relations between states” that have been pursued since World War II. Owing to the increased globalization and the resultant interdependence among states during the 1990s obliges “economic diplomacy to go deep into domestic decision making” as well. This covers “policies relating to production, movement or exchange of goods, services, instruments (including official development assistance), money information and their regulation” (Bayne and Woolcock). -
Diplomaţia economică şi impactul problemelor energetice asupra relaţiilor internaţionale la începutul sec. al XXI-lea One of the essential components of state power in all times was and is the access to resources - land, water and energy. However, with technical and scientific progress, the rapid growth of industrial production, the transition from fossil fuels (coal and oil) that determines the role and place in developing countries lies with a separate energy reso¬urces. The crucial role of hydrocarbons, which became the basis for the development of the modern economy, was mostly manifested during the Second World War, when the outcome of battles depended on largely stable supplies of crude oil and the possibility of producing fuel at scale. Highlighting the political component of energy security and growing interdependence between the economic and political aspects imposed by the necessity to analyze trends in international economic relations under current energy conditions. -
Comerţul exterior şi aportul misiunilor externe ale Danemarcei Denmark recorded a trade surplus of 6897.20 DKK Million in October of 2014. Balance of Trade in Denmark averaged 1483 DKK Million from 1960 until 2014, reaching an all-timeheight of 10821.40 DKK Million in October of 2013 and a record low of -2969 DKK Million in December of 1985. Balance of Trade in Denmark is reported by the Statistics Denmark. Danish economy depends heavily on foreign trade. Denmark is self-sufficient in energy producing, oil, natural gas, wind and bioenergy. Its principal exports are machinery, instruments and food products. Denmark imports mainly machinery and equipment, raw materials and semi manufactures for industry, chemicals, grain, foodstuffs and consumer goods. Trade with other EU countries accounts for almost 69% of its exports and 74% of its imports. Germany is Denmark’s most important trading partner. -
Estimarea securităţii economice şi diminuarea riscurilor Economic security is mesasured as a combination of the normalized values of the seven socio-economic security indexes to yield a composite measure designated the Economic Security Index (ESI). The ESI is defined as a weighted average of the scores of the seven forms of security, in which double weight is given to income security and to representation security, for reasons that basic income security is essential for real freedom to make choices and that representation security is essential to enable the vulnerable to retain income security. Understanding the complex systems nature of national security and why the economy is a part of the equation is crucial. The world is a very small place, and world peace may depend upon our ability to understand and articulate these issues—and in particular to recognize the importance of the economic element of national power. Each country is uniquely endowed with their own level of economic development, a capacity for risk management, a national culture and its position in the international environment, each will invariably perceive economic security differently. For developing countries, such as China, economic security is best defined as the ability to provide a steady increase in the standard of living for the whole population through national economic development while maintaining economic independence. In other words, there are two sides to the economic security ‘coin’: competitiveness and independent economic sovereignty. Competition generates healthy development while a degree of autonomy guards against undue external influence on the economy. Economic competitiveness is vital not only to stimulate national economic growth, but also to penetrate the international market. In an era of globalization, the two are inextricably linked as no country can close itself off to challenges from the outside. -
Experienţa protecţiei sănătăţii Bolile şi cauzele lor nu ţin cont de frontierele naţionale. Problemele de sănătate existente la nivel mondial nu pot fi abordate în mod eficient doar prin acţiunea individuală a Europei. Presiunile la care sunt supuse sistemele de sănătate sunt universale, inclusiv cele legate de resursele de natură financiară sau umană, în condiţiile unei cereri sporite de servicii medicale de calitate pentru o populaţie în curs de îmbătrânire. Rezolvarea acestor probleme necesită o colaborare internaţională mai bună. -
Diplomația țărilor lipsite de materii prime Sarcinile majore vizând diversificarea şi modernizarea economică înaintează priorităţi importante de politică externă ale diplomaţiei economice. Având în vedere sarcinile guvernamentale stabilite în direcţiile importante ale activităţilor de comerţ exterior prin atragerea de investiţii străine directe pentru modernizarea tehnologică, importurile de tehnologie străine avansate, dezvoltarea exporturilor, promovarea intereselor economice naţionale în străinătate, Guvernul şi structurile abilitate acordă întotdeauna o mare importanţă politicii economice externe, concentrând-o pe obţinerea unor rezultate economice concrete. În contextul globalizării industrializării, sarcinile de modernizare economică, dezvoltarea bazei de resurse şi a infrastructurii pun în faţa Ministerului de Externe şi Integrării Europene sarcini pe scară largă, impun ca să se intensifice toate domeniile de cooperare economică internaţională. -
Politica economică diplomatică externă a Spaniei Economia spaniolă a fost lovită puternic la sfârşitul anului 2007 de criza financiară globală. În 2009 economia se afla în mod oficial în recesiune, bugetul Spaniei, care înainte de criză avea un surplus de 3 la suta faţă de PIB, s-a pomenit cu un deficit de 11,1 la sută. Spania a obţinut o creştere de 0,1 la sută în 2010 şi de 0,7 la sută - în 2011. Economia a intrat încă o dată în recesiune în 2012, cu perspectiva unei modeste prognoze de recuperare pentru 2013 şi 2014. Rata şomajului a crescut cu peste 25 la sută şi nu se aşteaptă să scadă în mod semnificativ în următorii câţiva ani. Şomajul în rândul tinerilor a ajuns la peste 50 la suta. Ca răspuns la criză, Guvernul a lansat în 2010 un program substanţial de reforme şi măsuri de austeritate care vizează corectarea dezechilibrelor din economie şi încurajarea redresării, îmbunătăţirii finanţelor publice. Miniştrii de finanţe din zona euro au (The Eurogrup) au stabilit Guvernului o ţintă de deficit bugetar de 6,5 la sută din PIB pentru 2013 şi 5,8 la sută pentru 2014, care se încadrează în obiectivul dorit de 3 la sută până în anul 2016. Eurogrup a oferit, de asemenea,100 miliarde de euro credit pentru recapitalizarea sectorului bancar din Spania. Măsurile de austeritate succesive, care au devenit obiectul unor proteste populare, au ca obiectiv reducerea deficitului prin reduceri de cheltuieli în administraţia. -
Activitatea economică externă a Spaniei şi locul său în economia europeană şi mondială Globalizarea relaţiilor internaţionale şi a cooperării economice la nivel mondial este un proces firesc, care presupune consolidarea relaţiilor şi interacţiunea dintre principalele direcţii şi componentele dezvoltării comunităţii mondiale. O creştere rapidă a volumului şi a diversităţii relaţiilor economice mondiale, însoţită de creşterea interdependentei economice a ţarilor din toată lumea, apare esenţa procesului, care este, de obicei, numit globalizarea economiei mondiale. Procesul de globalizare a relaţiilor economice mondiale nu se opune extinderii şi intensificării activităţii economice la nivel regional, inclusiv implicării active la scară largă de schimb reciproc internaţional de unităţi administrative ale fiecărei ţări în parte. Economia Spaniei a cunoscut în ultimul deceniu schimbări majore. Aceasta s-a transformat dintr-o ţară slab dezvoltată într-o ţară cu standarde ridicate de viaţă şi de protecţie socială, precum şi o tehnologie avansată. Procesul de globalizare a avut în ultimii ani un impact extrem de pozitiv asupra economiei spaniole. -
Imigraţia în Uniunea Europeană: probleme și soluţii Numărul de solicitanţi de azil este în creştere bruscă în întreaga Uniune Europeană. De asemenea, este o revenire la imigraţia selectivă inevitabilă, având în vedere vârsta populaţiei UE. Istoria Europei a fost modelată de migraţie. De-a lungul secolelor, comercianţii, meşteşugarii şi intelectualii au traversat continentul pentru a practica meseriile lor sau pentru a începe o viaţă nouă. Milioane de oameni au emigrat din Europa, în primul rând, către colonii şi, mai târziu, pe meleagurile americane. Europa are, de asemenea, o lungă istorie a migraţiei forţate: de la expulzarea evreilor din Spania la schimbările de populaţie din sud-estul Europei, cauzate de multe războaie între imperiile rus, austro-ungar şi otoman. Cea mai recentă imigrare masivă este în Europa de Vest. Din 1960 până în 1973, numărul de lucrători străini ca forţă de muncă în Europa de Vest s-a dublat de la 3 la 6%. Acesta a fost cel mai mare număr în astfel de ţări ca Marea Britanie şi Franţa, cu acces relativ deschis pentru cetăţenii din fostele lor colonii; în Germania, de asemenea, numărul de străini (aproape jumătate de origine turcă) a crescut cu 4 milioane în 25 de ani după 1960, deşi ei au devenit cetăţeni ai acestei ţări. Imigraţia primară în Europa, provocată de piaţa forţei de muncă, se încheie odată cu criza petrolului din 1973. Numărul populaţiei străine născute aici a continuat să crească, nu în ultimul rând, pentru că cele mai multe ţări încă emit zeci de mii de permise de şedere în fiecare an cu scopul reîntregirii familiilor (aproape 80% din 58700 de persoane sunt acceptate cu reşedinţă permanentă în Marea Britanie în 1997, aceştia fiind soţii şi copii). Ţările UE emit, de asemenea, mii de permise la muncă în fiecare an. În Marea Britanie, în 1997, aproape jumătate din 54.000 de personae cu permise au ajuns în America şi Japonia, majoritatea la locuri de muncă de înaltă calificare; în altă parte, de exemplu, în Europa, persoanele cu permise ajung de multe ori în calitate de lucrătorii agricoli sezonieri. Dar proporţia de rezidenţi străini/născuţi în UE rămâne scăzută, variind între 9% în Austria, Belgia şi Germania şi 2% în – Spania. -
Creșterea competitivității naționale. Metodologia formării inovatorilor Inovatorul, conform dicționarelor, este o persoană care realizează și introduce ceva nou într-un domeniu de activitate; persoană care aduce o inovație într-un sector al producției, având ca rezultat îmbunătățirea calitativă și cantitativă a muncii. Adesea, inovatorul este un specialist de calificare înaltă, capabil de a genera oferte inovatoare în unele domenii, având un impact pozitiv. În procesul elaborării unor oferte inovatoare autorul apelează la multiple informații și cunoștințe din diferite domenii ale științelor exacte și aplicative, cum ar fi matematica, fizica, biologia, chimia, filosofia, economia, politologia, dreptul. În virtutea acestor cerințe, inovatorul trebuie să posede cunoștințe în aceste domenii ale științei și practicii. Scopul cercetării constă în dezvăluirea unor elemente în procesul elaborării și implementării unor inovații, ca fiind cunoștințe în diverse domenii ale științei și tehnicii, fizică, chimie, biologie și alte domenii, necesare pentru inovatori. -
Innovative economy: preconditions and factors of formation and development Dynamic economic growth can be considered an important factor in the country’s competitiveness in the market system. In the process of improvement of the market economy model, priority should be given to development of production on a new technical basis, innovation activity to translate scientific and technological research results into production, creation of new technological processes and restructuring in on the modern scientific and technological basis of all branches concerning material production and the service sector. The purpose of the study is to identify the assumptions and factors regarding the formation and development of innovative economy. -
Evoluția turismului în Coreea de Sud ca indicator al dezvoltării economice ascendente Turismul este un sector economic major, contribuind în mod substanțial la economiile țărilormembre OCDE, inclusiv ale partenerilor lor. Evoluțiile recente arată clar că turismul continuă să crească și să se extindă. Politicile turismului din 2017-2019 pentru o dezvoltare durabilă și incluzivă constituie oportunitate, motor al dezvoltării durabile în țările-membre OCDE. Turismul emițător joacă un rol important în economia țării, deoarece contribuie la valoarea adăugată. Valoarea adăugată în OCDE arată că produc o valoare adăugată peste medie în domeniul turismului receptor, ospitalității și au un impact semnificativ în amonte atât în țările receptoare, cât și în cele emițătoare. Scopul cercetării constă în investigarea evoluției turismului în țările OCDE, inclusiv în Coreea de Sud, cu repercusiuni asupra turismului din Moldova și alte țări. -
Promovarea valorilor epocii cunoștințelor: de la teorie la practică Valorile nu sunt aceleași lucruri netrecătoare și nu întotdeauna pot fi comercializate. Funcția nouă a valorilor sociale joacă un rol important în criteriile de selectare a funcțiilor, jucând un rol important printre alternativele modului de acțiune. Sunt elucidați factorii inovativi ai dezvoltării învățământului. Un rol deosebit este rezervat managementului cunoștințelor și modelului strategic de formare profesională. Actualmente, o economie modernă constă, în consecință, în procesul de apariţie a unei economii axate pe cunoştinţe. Economia cunoştințelor este calea spre prosperitate, formând noi locuri de muncă, sporind defalcările în PIB. Mărimea acesteia depinde de gradul de implementare a ideilor și conceptelor noi, inovațiilor și tehnologiilor de vârf în majoritatea ramurilor economiei, precum şi dezvoltarea ecologică. Discutăm despre caracterul integrat al competenței, corelarea dintre competență și motivație. -
Globalizarea economică versus dezvoltarea durabilă În condițiile tranziției către un nou mod de viață și de dezvoltare durabilă a sistemului mondial, nicio țară nu poate rămâne în afara acestei căi, în timp ce alte țări au abandonat vechile modele de dezvoltare. Procesele de formare a piețelor mondiale, internaționalizarea economiei ca creștere a interconexiunii și interdependenței economiei naționale și mondiale sunt în mod obiectiv istorice și reflectă tendințele care au fost relevate la începutul secolului trecut în lucrările lui J. Hobson, R. Gilferding și a. -
Formarea specialiștilor performanți în condițiile societății informaționale Managementul calității totale (TQM) se bazează pe „filozofia calității universale”, în cadrul căreia are loc o regândire a conceptului tradițional de calitate ca grad de conformitate cu orice standard, actualizează problemele managementului universal al calității în domeniul educațional profesional al Israelului. Se examinează principalele direcții și sarcini moderne de informatizare a educației în Israel, se arată rolul crescând al informatizării educației, în care sarcinile de formare a specialiștilor pentru lucrul în sfera informațională și formarea unei noi culturi informaționale a societății. Calitatea educației este considerată o problemă a asigurării securității naționale a Rusiei în contextul trecerii la o strategie de dezvoltare inovatoare a țării și formarea unei societăți informaționale bazate pe cunoaștere. -
Oportunitatea dezvoltării turismului gastronomic în Asia La fel ca însuși Orientul, bucătăria sa este renumită pentru misterul său, exotismul și produsele picante. Bucătăria este plină de mistere, secretele și tradițiile îndelungate ale misterioasei Chine, Japoniei festive, Coreei multicolore și ale multor altor țări din Est. Această bucătărie a încorporat tradiții vechi de secole de ospitalitate din țările de est, cărora le datorează varietatea strălucitoare de gusturi. Caracteristicile esențiale ale bucătăriei orientale este utilizarea unei varietăți abundente de ierburi și mirodenii, tot felul de sosuri picante, carne gătită în diverse moduri pe foc, dulciuri minunate și produse de patiserie delicioase. Tradițiile bucătăriei orientale sunt determinate în mare măsură de climă, de locația geografică a țărilor în care este inerentă și de temperamentul oamenilor care le locuiesc. Bucătăriile diferă una de alta, ce le face enigmatice, interesante și obiectul destinațiilor turistice. Obiectul investigației este estimarea specificului acestor bucătării din zonă și determinarea oportunităților de formare a produselor turistice. Depistarea acestor particularități gastronomice ar permite și altor țări, bucătării naționale să atragă turiștii.