Itemi
Creator este exact
Negru, Boris
-
Domeniul şi limitele acţiunii dreptului The human activities are regulated activities, guided also by a complex normative-legal system, designed to promote the further development of the social life, to improve its quality. To this extent, a great importance pertains to the establishment of the field and limits of the action of law. Far from being an abstract notion or from being completely figured out, this issue requires, no doubt, a special focus on it. The successful and efficient solving of it allows, first, considerably broadening the usage of the possibilities of law in view of stimulating the legal activities of the human beings, second, to determine the categories and the kinds of the social behavior, which apparently are being legal, in fact being illegal by their nature and consequences. -
Normativitatea, realitatea juridică şi esenţa socială a dreptului în societăţile contemporane The human society is an alive organism, a logic, well-organised system consisting of elements which have reciprocal relations and links that constitute a whole. Like any ofter system, society is imposed the conduction ofbehavior and functioning of its constitutive elements. The conduction allows the orientation of society and of its elements to a given goal. From this point of view, a social regulation, which would ensure order and discipline in the society, is necessary. -
Statul de drept şi societatea civilă The problem of building a state of law and of a civil society, as well as the mechanisms of interaction between these two concepts, presents, at first glance, a purely academic interest for Moldova at the moment. In fact, it is one of the most important not only for the country's socio-political development, but also for its future. Covering the socio-cultural space between the individual and the state, the civil society is regarded as a decisive factor of success and failure both in the consolidation of democracy, as well as, implicitly, in the rule of taw in Moldova. -
Probleme fundamentale ale principiilor dreptului The author examines in reader proposed study the fundamental problems of principles of law, which are core ideas(prescriptions) of the law system and its departments, as well as coordinates the legal norms around a guiding ideas. Exegete exhibit also features which characterizes the principles of law, explains in what lies the theoretical and practical importance of the principles of law. -
Probleme teoretice și practice ale interpretării normelor juridice Interpretarea constituie o operaţie logico-raţională care, lămurind înţelesul exact şi complet al dispoziţiilor normative, oferă soluţiile juridice adecvate pentru diferitele situaţii cu care ne confruntăm. Aşadar, interpretarea este „operaţiunea prin care se stabileşte o legătură logică între dreptul astfel conceput şi execuţia lui, încercându-se să se deducă aceasta din urmă din cel dintâi”. -
Realizarea dreptului: probleme teoretice şi practice Adoptarea normelor juridice nu reprezintă un scop în sine, ci numai prima etapă obligatorie a procesului de reglementare juridică a relaţiilor sociale. Următoarea etapă e transpunerea în viaţă a prevederilor normelor juridice. În caz contrar, normele juridice şi-ar pierde sensul şi menirea lor socială. Nu întâmplător încă Socrate a pus o întrebare care şi până azi e actuală: „Oare crezi că este cu putinţă să dăinuiască şi să nu se surpe statul în care legile făurite n-au nicio putere, ci sunt numai călcate şi nimicite de fiecare particular?” Iată de ce traducerea în viaţă a normelor reprezintă, indiscutabil, un moment esenţial în viaţa dreptului. -
Teritoriul și spațialitatea juridică a statului (II) Statutul juridic determină limitele în interiorul cărora se extinde acțiunea legii în raport cu un anumit teritoriu. Fiind expresia suveranității statului care a edictat-o, legea se limitează, își ajustează efectele juridice la teritoriul aparținând statului. Dreptului, în general, normelor juridice, în special, le este caracteristică coordonata spațialității, căci nu poate fi și nici nu există un legiuitor universal, un legiuitor al tuturor statelor. Spațiului juridic îi sunt caracteristice anumite atribute, cum ar fi: 1) puterea publică exclusivă sau suverană (suveranitatea) asupra întregului teritoriu al statului; 2) structura de stat; 3) integritatea, omogenitatea, continuitatea; 4) limitarea sa teritorială; 5) natura sa sistemică; 6) unitatea internă; 7) unitatea externă. Atributele menționate caracterizează esența spațiului juridic, indiferent de forma și regimul de guvernământ, de forma de organizare statală, de regimul politic al statului. -
Teritoriul și spațialitatea juridică a statului (I) Spațiul juridic determină limitele în interiorul cărora se extinde acțiunea legii în raport cu un anumit teritoriu. Fiind expresia suveranității statului care a edictat-o, legea se limitează, își ajustează efectele juridice la teritoriul aparținând statului. Dreptului, în general, normelor juridice, în special, le este caracteristică coordonata spațialității, căci nu poate fi și nici nu există un legiuitor universal, un legiuitor al tuturor statelor. Spațiului juridic îi sunt caracteristice anumite atribute, cum ar fi: 1) puterea publică exclusivă sau suverană (suveranitatea) asupra întregului teritoriu al statului; 2) structura de stat; 3) integritatea, omogenitatea, continuitatea; 4) limitarea sa teritorială; 5) natura sa sistemică; 6) unitatea internă; 7) unitatea externă. Atributele menționate caracterizează esența spațiului juridic, indiferent de forma și regimul de guvernământ, de forma de organizare statală, de regimul politic al statului. -
Tipuri netradiționale de stat și drept În articol se analizează, din perspectiva istorică, diferite tipuri netradiționale de stat și drept: în perioada de tranziție, statul şi dreptul musulman (islamic), statul poliţienesc, statul imitativ (imitaţia statului). Analiza este efectuată în baza consultării unei game ample de literatură de specialitate, precum și a propriilor observații analitice. -
Legalitatea, ordinea legală, disciplina, democraţia Activitatea umană este supusă, într-un fel sau altul, unor norme, în sensul că nu poate fi desfășurată într-un mod dezorganizat, în afara unei anumite ordine sociale, cu excepția cerințelor pe care societatea le prezintă tuturor autorităților publice, administratorilor, organizațiilor, întreprinderilor, instituțiilor, cetățenilor etc. Reglarea comportamentului uman se face prin stabilirea unor modele concrete de comportament social, prin stabilirea unor drepturi și obligații ale subiecților, precum și prin unele consecințe care vor urma în cazul abaterii de la norme.